L-am întâlnit pe Sergiu Olteanu la Vârful Omu, acolo unde timpul nu se măsoară în ore și minute, ci în răsărituri, apusuri și schimburi de tură. E meteorolog, dar mai mult decât atât, e un om al muntelui. Își petrece câte două săptămâni izolat la stația meteo, la peste 2500 de metri altitudine, în mijlocul unor peisaje care ne taie respirația nouă, celor din oraș. Pentru el, însă, muntele nu e doar un decor spectaculos, ci un mod de viață.
Drumul până la serviciu e o aventură în sine. În timp ce noi ne plângem de aglomerația din trafic, Sergiu Olteanu străbate ore întregi pe jos, uneori prin viscol și zăpadă până la brâu, ca să ajungă la stație. Acolo, el și colegii lui monitorizează vremea 24/7, transmit date esențiale pentru prognozele meteo și se adaptează unui ritm de viață diferit – fără zile de weekend, fără pauze lungi, dar cu o liniște și o conexiune cu natura pe care puțini o mai trăiesc.
Am vorbit cu el despre schimbările climatice, despre nopțile sub cerul plin de stele, despre urși care trec agale prin fața stației și despre turiștii nepregătiți care cred că muntele e un loc de joacă. Dar, mai ales, am încercat să înțeleg ce înseamnă să îți petreci o parte din viață la înălțime, acolo unde singurele repere sunt norii, vântul și liniștea muntelui.
Toate pozele ce ilustrează acest interviu sunt tocmai experiențele surprinse de Sergiu Olteanu în pustietatea și sălbăticia muntelui, la 2500 de metri altitudine.
„Trei ore vara, șase ore iarna”: Drumul până la serviciu al lui Sergiu Olteanu, meteorolog pe cel mai înalt vârf locuit din România.
Ce spune un meteorolog despre faptul că iarna nu mai e iarnă în celelalte zone? Doar la munte mai avem iarnă adevărată?
Sergiu Olteanu: Din ce observ, și din ce am studiat, pot să spun că da, există o schimbare. Eu mi-am făcut și lucrarea de licență pe această temă. Anul trecut am analizat stratul de zăpadă la Vârful Omu, mai exact variabilitatea acestuia. Într-adevăr, se observă o ușoară scădere a stratului de zăpadă, dar mai ales o decalare a iernii spre primăvară.
Dacă înainte începea să ningă prin octombrie și stratul de zăpadă persista până prin aprilie, iar de 1 mai deja era foarte puțină zăpadă pe munte, acum situația s-a schimbat. Ninge, uneori, și în octombrie, dar zăpada nu rezistă. Adevărata ninsoare începe, de obicei, la final de noiembrie sau început de decembrie și, în unele cazuri, persistă chiar până la sfârșitul lunii mai. Anul trecut, de exemplu, am avut zăpadă care s-a dus destul de repede, dar a nins și în iunie. La altitudini de peste 2200 de metri, munții erau încă albi.
Vezi articolul întreg aici: click aici